Clujul...o zi banală de noiembrie. Vremea e cam posomorâtă şi cerul e acoperit de nori. Mă îndrept spre casă după o zi lungă şi obositoare de cursuri. Pe stradă e un du-te-vino continuu. Să fi început deja febra sărbătorilor? Nu ştiu...parcă e prea devreme. În staţiile de autobuz e aceeaşi înghesuială şi nebunie din fiecare zi. Îmi zăresc troleul...bineînţeles trebuie să stau la o coadă imensă până să intru să pot merge şi eu acasă. În troleu aceleaşi discuţii care sunt acum în vogă: balurile bobocilor. Întrebări de genul:”Mergi la bal?” , ”Participi?”, ”Ce vedete sunt invitate?” sunt cele mai întâlnite în această perioadă a anului mai ales în discuţiile dintre studenţi sau elevi.
Pe lângă discuţiile tinerilor se mai aud şi plângerile vârstnicilor despre durerile si bolile lor, despre cât de greu le este şi bineînţeles, subiectul lor preferat, despre cât de nepoliticoşi sunt tinerii din ziua de azi că nu le cedează locul în troleu.
Drumul spre casă mi se pare interminabil. Străzile sunt foarte aglomerate, toată lumea e agitată. Afară se aud sute de claxoane iritante. Toată lumea se grăbeşte. Pe feţele oamenilor din troleu se poate citi nerăbdarea. Cu toţii îşi aşteaptă staţia ca să ajungă acasă. În sfârşit îmi vine şi mie rândul. Cobor şi pot răsufla uşurată deoarece imediat ajung acasă, unde e linişte, cald şi bine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu